Longevitatea, Transumanismul, Inteligența Artificială și Izvorul Tinereții Veșnice

Eterna căutarea a Izvorului Tinereții Veșnice, care să ne aducă o viață lungă și tinerețe eternă, este astăzi un scop mult mai dorit și mai rezonabil ca niciodată. 

Astăzi, trebuie să acceptăm moartea și bătrânețea pentru că nu avem de ales. Mâine însă cu siguranță putem alege.

Evoluția științelor informatice în viitorului apropiat o reprezintă dezvoltarea unei inteligențe artificiale din ce în ce mai puternice pentru a facilita interesele umane.

Longevitiști, transumaniști sau nu, speră și încearcă să implementeze procese de calcul care să permită cercetări mai bune și mai rapide. 

O accelerare a descoperirilor cu beneficii pentru sănătate, longevitate și rezistență necesită, de asemenea, date masive, ușor accesibile și bine organizate. 

inteligenta artificiala transumanismul si nemurirea umana

Utilizarea capacităților de cercetare în principal pentru aceste scopuri, mai degrabă decât pentru motive competitive, militare sau de consum, este probabil să reducă riscurile asociate cu evoluția inteligenței artificiale.

Realizarea celor mai bune „creiere”, atât umane, cât și electronice, lucrând împreună pentru a crea o viață sănătoasă, mult mai lungă, va reduce riscurile dezvoltării inteligenței artificiale care să fie departe de ființele umane.

Acest lucru este important, deoarece riscurile apariției unei inteligențe artificiale care „se transformă radical greșit” sunt considerate mari, de mulți cercetători din acest domeniu.

Pentru majoritatea longevitiștilor contemporani, scopul final este o viață mult mai lungă, cu un corp „obișnuit”, nu atât de diferit de corpul contemporan.

Pentru unii transumaniști și longevitiști mai radicali, am putea depăși cu mult compoziția noastră biologică.

Pentru majoritatea longevitiștilor, și probabil și pentru majoritatea transumanistilor, acest lucru ar putea deveni posibil doar în cazul în care computerele reproduc procese biologice la fel de bine sau chiar mai bine decât procesele biologice în sine, atunci când copia virtuală ar fi mai bună decât originalul uman.