Introducere în antrenarea undelor cerebrale ale creierului cu sunete și tonuri sacre
Aceste tradiții vor folosi adesea scări și ritmuri tonale foarte diferite decât suntem obișnuiți aici în Occident și putem găsi aceste sunete extrem de bizare, deconectate și destul de disarmonice, până când desigur ne vom deschide cu adevărat urechile și inimile la ceea ce se întâmplă cu adevărat.
Putem auzi pentru prima dată muzica Raga din India sau cântecele intonate în mănăstirile Tibetane și putem simți reacții ciudate, percepând aceste sunete ca fiind total lipsite de muzicalitate. Cu toate acestea, odată ce am trecut de această reacție inițială, putem constata că aceste sunete sacre au efecte extrem de transformative.
Multe dintre sunetele sacre tradiționale sunt bogate în sunete de înaltă frecvență, numite armonice sau tonuri. Aceste sunete încarcă cortexul creierului și stimulează sănătatea și bunăstarea.
Armonicile sau tonurile sunt sunete cu proporții geometrice care apar ori de câte ori este creat un sunet natural.
Armonicile sunt sunetele responsabile pentru culoarea tonului sau „timbrul” unui instrument și a vocilor noastre.
Matematica armonicilor se bazează pe principii universale valabile corespunzătoare unui cadru de bază găsit în chimie, astronomie, fizică, botanică și în alte științe.
Utilizarea armonicilor ca sunete sacre poate fi găsită în multe tradiții șamanice și mistice, în special budismul tibetan și șamanismul mongol.
Aici practicantul sunetului sacru a dezvoltat capacitatea de a crea mai multe tonuri sau „Armonice vocale” și de a cânta simultan două sau mai multe note. Aceste sunete au fost folosite de practicanți ca mijloc de a invoca diferite zeități și forțe energetice și pentru a echilibra centrele de energie numite „chakre”.
Ascultarea înregistrărilor călugărilor tibetani cântând într-un „Acord cu o singură voce” poate fi o experiență transformatoare. Călugării folosesc o frecvență fundamentală atât de profundă, încât pare aproape inumană, ca mârâitul unui animal sălbatic.
Împreună cu acest ton găsim o voce mult mai înaltă, care sună ca vocea unui înger care cântă în armonie. Aceste două sunete provin de la aceeași ființă, și sunt rezultatul practicilor sunetelor sacre.
Crearea armonicilor se bazează pe sunete vocale. Cântarea și alungirea acestor sunete vocale se regăsește în majoritatea cântărilor sacre din lume, de la mantrele hinduse și tibetane, la practici sufiste și cabalistice.
Astfel, avem „Oooooommm” și „Aaaaameen”, „Aaaaallaaah” și „Yaaaah Waaaay.”
Prin această formă de „amplificare” se creează o rezonanță extraordinară a corpului fizic și a creierului, acestea devenind una cu sunetul sacru, iar rezultatele sunt extraordinare.
Repetarea (”cântarea”) unui sunet sacru cuplat cu intenția de a invoca ființe specifice sau forme energetice poate crea câmpurile „morfice”. Acestea sunt câmpuri de energie care determină apariția formei și formei.
În multe dintre tradițiile sacre care sună, recitarea numelui unei entități va aduce în cele din urmă acea entitate și va permite fuziunea cu ea.
În multe dintre miturile creației, Zeul Creator sau Zeița s-ar gândi la un obiect și apoi i-ar ”recita” numele. Ființa ar vizualiza mai întâi obiectul pentru a crea, plasând intenția asupra acestui lucru. Apoi Ființa ar vocaliza sunetul obiectului, creându-i frecvența și aducându-l la ființă.
